autovit.ro

O cursa nebuna, nebuna, nebuna si un rezultat de exceptie! (part 2)

Ne astepta o zi lunga si rapida. Miliardele de viraje urmau sa ni se arunce inconstiente in fata cu viteze ametitoare. Urmau cele doua zile de asflat pur, dar ce vorbesc eu, paradisul asfaltului!
Inca de anul trecut mi-a venit in minte ideea ca la proiectarea drumurilor de munte din Spania sigur si-a adus aportul celebrul arhitect-dement Gaudi, sau daca nu chiar el pesonal, atunci macar un verisor sau vreun discipol ce nu a prins repartitie la construit biserici.
Altfel nu se poate explica incredibila insiruire de viraje, precum si diversitatea aproape infinita a acestora. Pur si simplu pare ca liniile drepte au fost interzise in procesul de proiectare, sau sangria a curs prea din belsug…
O veste buna era aceea ca de data aceasta conductele de racire a franelor erau complete, elvetianul Francesco Parli, extrem de amabil dupa abandonul sau, oferinduni-le cu imprumut. Speram sa nu avem alte probleme de frana avand in vedere ca totul parea sa fie la vale, insa ca sa fiu la adapost de surprize, am decis sa renunt la franarea cu piciorul stang.
Prima proba, Santa Marina, excela pur si simplu din aceste puncte de vedere, fiind singura proba din viata mea unde, la scrierea de anul trecut, am ajuns jos ametit…
Pe aceasta si pe prima trecere pe La Mussara mergem decent insa nu reusim sa ne apropiem de Slavov, diferenta fata de acesta ramanand la circa 1,2-1,5 secunde/km, insa pe Riudecanyes reusim un ritm alert care ne aduce la doar 10 secunde de eternul rival bulgar, ceea ce pe cei 16,32 km ai probei inseamna circa 0,6 sec/km. Imbucurator!
Problemele incep sa apara si dupa plecarea din service-ul de la jumatatea zilei, masina refuza sa porneasca in benzinarie. Eterna defectiune a electromotorului care se incinge, fiind plasat imediat sub galeria de evacuare. Nu-i nimic, ne descurcam sa o impingem iar inainte de controalele orare gaseam locuri in panta pentru ca sa o oprim. Problema e ca dupa prima proba din partea a doua a zilei, se rupe si cablul de marsarier si neutral, asa ca trebuia sa fiu foarte atent sa nu facem un tete-a-queue. In caz contrar, situatia putand, brusc, deveni complicata.
Pe a doua trecere pe Santa Marina Todor Slavov se mentine la acelasi ecart, insa pe La Mussara ne apropiem la 0,8 secunde/km de el, in conditiile in care noi pe toate acele am ales sa facem spectacol in ideea de a-i castiga pe fani de partea noastra, ceea ce s-a si intamplat.
Cam aceeasi diferenta se mentine si pe Riudecanyes, cu mentiunea ca intr-o tresarire de orgoliu, italianul Settembrini ne bate, rau, pe amandoi! Une fois c’est pas coutume, vorba neamtului, asa ca ne intoarcem fericiti la service unde baietii readuc masina la normal si asa terminam ziua a doua pe pozitia 24 la general si 2 la R3!
Eram fericit insa foarte istovit dupa aceasta prima zi de asfalt, fortele transmise corpului fiind incomparabil mai mari decat pe macadam. Fiecare muschi de la bazin in sus se resimtea dupa miile de franari si schimbari, mai mult sau mai putin violente, de directie.
Mana dreapta incepuse sa se umfle din cauza numarului incredibil de mare de schimbari de viteza si eram cumplit de deshidratat in ciuda consumului constant de apa si bauturi de tip Gatorade sau Isostar, indicate pentru restabilirea cantitatilor de saruri si minerale din organism.
Dar cel mai mult eram obosit psihic, “stors” de concentrarea pe care trebuie sa o mentii in permanenta la cote maxime. Si cand ma gandeam ca urma ultima zi, cea cu celebrissima proba “far” El Priorat si cei 42 de km ai sai, mi se facea imediat somn!

Va urma!

Un comentariu

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne gasesti pe:
Ai intrebari?

Acceseaza sectiunea Ajutor

(031) 860 90 90 (de Luni pana Vineri intre
09:00 - 18:00)