autovit.ro

O cursa nebuna, nebuna, nebuna si un rezultat de exceptie! (part 3)

Dupa doua zile de munca intensa eram istoviti in dimineata de duminica, dar plecam la drum cu speranta unui finish plin de aplomb. Eram pe drumul cel bun pentru un rezultat de exceptie pentru noi.
Visasem numai viraje, franari si schimbari de viteze. Mii si mii de schimbari de viteze. De altfel mana imi era si mai umflata si asta for real, nu in vis! La un calcul absolut empiric si barbar, cei 355 km de proba trebuie neaparat sa fi insemnat 6-7000 de schimbari de viteza, poate chiar mai mult. Ma si minunez cum de cei de la Renault Sport nu au proiectat o maciulie mai friendly a scimbatorului secvential, eventual cu protectie de plush, masaj si, de ce nu, un minibar de unde din cand in cand sa rasara o sticla mica si rece de Ja…pardon, de Red Bull!
Ok, Edwin, da cu apa pe fata, mananca un bol de lapte cu cereale si treci la infruntarea cu mega-proba El Priorat. Probabil nemultumiti de lungimea de anul trecut (40km), organizatorii raliului s-au gandit ca trebuie neaparat sa o mai extinda un pic, asa, de fun, astfel ca au ajuns la 42km. O proba cu adevarat monstruoasa, care a kilarit nu mai putin de 62 de pagini din caietul studentesc a lui Victor! Da, ati auzit bine, atat de mult era de dictat si, culmea, nu era cea mai virajata proba din raliu. Pentru acest premiu se luptau Riudecanyes si Santa Marina.
El Priorat avea si portiuni de-a dreptul largi, cu paliere destul de lungi, cu portiuni de mare viteza unde pilotajul se apropia de stilul de circuit, cu trase extrem de studiate.
Porneam de pe pozitia 24 la general si 2 la R3, iar pe prima speram sa o putem imbunatati. Pierdusem mult cu problema de frane de pe PS1 si cu penalizarile, dar la fel de bine puteam sa nu mai fim aici, asa ca eram in continuare fericiti si optimisti.
Am decis ca ar fi bine sa mergem suficient de tare incat sa mai recuperam ce se mai putea.
Ne aliniem la start si tragem aer prelung in piept. Strang centurile de abia mai puteam sa respir. Stiam din experienta anului trecut ca va fi o proba extrem de grea, in care nu voi avea timp sau moment de respiro pentru a-mi restrange centurile sau pentru a ajusta ceva. Tempo-ul urma sa fie intens si era imperios necesar sa ne pastram concentrarea mai ales pe final.
5,4,3,2,1 GO! Pornim in tromba, cu cauciucurile inca reci pe spate, asa ca pret de 1 km am asteptat ca ele sa se incalzeasca inainte de a ataca.
Lucrurile pareau sa mearga bine, pana cand, pe du dreapta 2 masina pleaca violent de spate. In ciuda zgomotului din masina aud ca ceva nu e in regula cu stanga spate si realizez ca aveam o pana. Decid sa continuam si ma rugam sa nu se dezumfle complet.
Proba e extrem de lunga, tanspiratia imi curge pe ochi in ritm de schimbari de viteza. La fel ca si anul trecut, cu vreo 7 kilometri inainte de final am un moment in care concentrarea mi se dilueaza. Instantaneu in aud pe Victor in casca imbarbatandu-ma. “Mai sunt doar cativa kilometri”, imi zice! Imi venea sa-l intreb “Cati?”, dar reusesc sa ma mobilizez si ajungem in STOP cu franele aproape in flacari. Un tehnician de la Pirelli imi comunica temperatura gumelor fata. Tineti-va bine: 100 grade Celsius!
Imediat la iesirea din zona de control ma opresc sa vad in ce stare e pneul. Spre surprinderea mea e ok, dezumflat dar nu de tot, asa ca decid sa mai continui kativa kilometri pana se racesc franele apoi schimb roata.
Scoatem tot arsenalul necesar si incepem operatiunea ce trebuia sa fie un fleac.
Spre uriasa mea suprindere, o piulita refuza sa se desfaca. Nu-mi venea sa cred, o pana lenta din cauza unei jante lovite si o piulita cu pareri proprii e nu vroia nici in ruprul capului sa se desfaca…
Deja intram in palpitatii. Trageam de cheia de roti cu disperare asa ca la un moment data aceasta s-a indoit, dar piulita nu si nu! Doamne, spun eu, va fi abandon daca nu reusim sa o scoatem. Ce mai conta ca reusisem un timp foarte bun, la doar 17 secunde de Slavov pe 42 km! Eram foarte multumit, mai ales ca stiam ca se putea si mai bine. Desigur, nici bulgarul nu cred ca fortase, dar chiar si asa…
Decid sa reinfiletam piulitele, si introduc aer in roata cu ajutorul unor patroane speciale ce le aveam cu noi. Treaba pare sa tina, asa ca pe urmatoare proba atac si terminam pe 17 la general!!! In mondial! Woau, suna fantastic, nu? Ne bucuram si pornim spre service unde mecanicii reusesc sa extraga piulita buclucasa si pornim in ultima runda de doua probe. El Priorat se dovedeste a fi in continuare un monument de proba, iar ecarturile cu Todor se mentin la aceleasi cote absolut incurajante, asa ca, desi Victor imi sugereaza sa mergem la distractie pe ultima proba, fiind deja pe 21 la general, ii fac o supriza si atac la maxim! Dupa reactia publicului simt ca ritmul e bun si supralicitez pe ici pe colo, dar raman in zona de risc calculat.
La final nu pot sa nu sar in sus de bucurie: locul 13 la general, imediat dupa WRC-uri si S2000 si primii la 2 roti motrice! Sunt over the moon! E o senzatie fantastica si cred ca o sa fac un print screen si o sa-l pun in rama! Video aici.
O facuram si pe asta. Ne-am depasit obiectivele, hai sa o recunoastem, totul a fost superb! Masina s-a dovedit aceeasi superba creatie tehnica, echipa de asistenta a fost la inaltime ca de obicei, familia, prietenii, fanii ne-au incurajat si simtim ca i-am facut si pe ei fericiti!
Acum totul a devenit, prea repede, deja amintire…
Va asteptam la Sibiu, la rallyshow, ca asa suntem noi, pornim mereu din nou la drum, la bataia cu secundele!

2 Comentarii

  1. Mihai

    Super Super Super!
    Ne mandrim cu voi!
    Bafta in continuare in toate proiectele.

  2. Marian Chilianu

    SUnteti un exemplu de urmat!

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CITESTE MAI MULTE DESPRE:
Ne gasesti pe:
Ai intrebari?

Acceseaza sectiunea Ajutor

(031) 860 90 90 (de Luni pana Vineri intre
09:00 - 18:00)