autovit.ro

Evolutie acrobatica la Campulung

Nu stiu daca stiti miscarile acelea de o precizie uluitoare pe care le fac pilotii de avioane la concursurile de acrobatie aeriana. Trebuie sa treaca milimetric pe langa diverse repere la viteze sustinute si intr-o ciclicitate cu o frecventa ametitoare!
Ei bine, la Campulung Muscel conditiile de zbor erau aproape perfecte. Aer dens, destul de racoros, cer senin, elemente de dificultate crescuta, spectatori, fotografi, tot tacamul.
In mansa de antrenamente libere totul a mers perfect si se prefigura o sesiune linistita de acumulare de kilometri. Pe de o parte oponentii din grupa au masini fara restrictor deci nici poveste sa-i fi putut “incurca”, pe de alta parte era clar ca venisem cu alt scop si anume de a ma obisnui si mai bine cu masina inaintea raliului Tg Mures.
A urmat prima urcare de antrenamente cronometrate. Ajung pe linia de start cu anvelopele si franele incalzite atat cat prmiteau cei 150-200 de metri de la iesirea din service pana la celula.
Chiar inainte de a porni ALS-ul, arbitrul imi face semn ca nu mai iau startul. Un coleg incepuse programul de…acrobatii.
Am ramas acolo 20-25 de minute, timp in care totul s-a racit. Gumele, franele si, se pare si creierul meu.
La reluarea startului imi spun, intelept, ca nu are rost sa fortez, fiind prima urcare cronometrata, masina avand restrictor de N, eu fiind acolo pentru altceva si, oricum, avand gumele reci. 55, 56, 57, 58, 59, 00. GO! Evident ca, odata cu eliberarea ambreiajului in pocniturile ALS-ului, intelepciunea ramane in urma fiind parca tintuita locului si eu ma reped cu viteza ametitoare spre virajele coastei.
Totul merge bine, incep prin cateva franari anticipate ca sa incalzesc discurile si placutele, masina se comporta impecabil. Ritmul nu pare sa fie cine stie ce. Dupa 2 km incepe succesiunea de 4 viraje de dreapta care, desi cu raze diferite, aratau exact la fel la intrare si era foarte greu sa le deosebesti intre ele. Vorbisem acest aspect cu colegii piloti inca de la recunoasterea traseului si glumisem ca daca incurci un 4 cu un 3 pierzi ceva timp, insa nu-ti doresti sa intri cu trasa si viteza de 4 intr-un 3 care inchide…
Ajuns la virajul buclucas, cam asta cred ca s-a intamplat si m-am trezit, brusc, teleportat in arta evitarii obstacolelor in zbor, decoland pe o subvirare violenta la 10 cm de parapet, direct in singurul palc de arbusti din zona. Acestia nu doar mi-au amortizat, generos, cazatura ci m-au si oprit in a ma rostogoli sute de metri mai jos pe pajistea verde dar bine inclinata.
Am gresit si imi asum greseala mea. Mai nasol e ca mecanicii de la Colina au sarbatorit 1 Mai prin munca, insa priceperea si daruirea lor, impreuna cu superbul gest al prietenului Laurentiu de a ne pune la dispozitie EVO X-le lui de strada pe post de donator de piese a facut ca masina sa fie gata de start inca de astazi!
Asa ca, da, vom fi la Targu Mures si, da, vom incerca sa stam pe drum.

Gata cu acrobatiile aeriene!

3 Comentarii

  1. Sebastian

    Multa baftă, Eddie!

  2. dacian dicu

    Foarte asumat !!!!!!!!!!!!!!……..of, of ………….ce sa -i faci , mai sare omu pe afara……….ai spart ghinioanele Edi !!!!!!!!!
    Bravo…..!!!!!

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CITESTE MAI MULTE DESPRE:
Ne gasesti pe:
Ai intrebari?

Acceseaza sectiunea Ajutor

(031) 860 90 90 (de Luni pana Vineri intre
09:00 - 18:00)