autovit.ro

Colegul meu de clasa

Parca a fost ieri cand inca mai era definitoriu pentru imaginea mea locul unde stateam in clasa.
In primul rand, aproape de tabla si permanent cu mainile pe sus, tocilarii.
In ultimul, ferindu-se de ochii dirigintei si permanent pusi pe sotii, erau o categorie pe care multi o socoteau pierduta insa din ale carei randuri nu o data s-au metamorfozat mai tarziu personaje de succes.
Undeva in randurile 3-4 stateam noi, copii ascultatori, talentati dar dispusi la cate o nazbatie sinu suficient de muncitori incat sa de o mana serioasa de ajutor talentului nativ. Acesta reusea, totusi, sa ne creeze o imagine foarte buna in clasa, dar nu chiar de premianti. Oricum, nici nu am fi vrut…

Din randul patru de unde stateam eu, il admiram pe un coleg din randul doi, extrem de inteligent, fara sa fie, insa, pampalau. Stia mate mai bine ca mine, era mai rapid la fizica – unde eu ajunsesem, totusi, olimpic-, iar la romana era impecabil in ciuda numelui sau german.

Mergeam, totusi, mult mai bine decat el cu bicicleta si ma intorceam bronzat din taberele de schi.

Imediat in spatele lui statea un altul, dotat dar extrem de plangacios. Atat de plangacios incat imbatranise in Clasa 2. Ba radiera nu era buna, ba creionul era 4B si el avea nevoie de H, ba se lipisera foile caietului, ba ii curgea stiloul. Si toate astea dupa ce avea cele mai bune radiere si stilouri din lume, basca mai participa si la concursuri internationale de scris si sters!

Pe cand am ajuns in clasa 3, m-am uitat imprejur si am constatat ca aveam un coleg nou, de la o scoala de marca. Olimpic la fizica mecanica, aia cu aderenta si miscarea pe plan inclinat si, pe deasupra, biciclist neobosit!

M-am apropiat de el dar, intr-un mod foarte interesant si in legatura clara cu teoria numerelor reale, parea ca nu pot sa-l ating niciodata, daramite sa-l intrec…

Colegul meu ramas in clasa 2 avea EXACT aceeasi senzatie, insa nu vroia in ruptul capului sa o recunoasca! Mi-a parut tare rau pentru el si am continuat sa-l descos pe nou venit.

Pe masura ce-l studiam mai bine, un sir de margele reci mi s-a scurs pe spinare. Guma de la creionul lui 4H era…Michelin!
M-am uitat cu atentie la arcele de cerc pe care le lasa, rapid, pe hartie. Precise, al dracului de precise. Avea o hotarare extraordinara in gesturi, chit ca modul ciudat de a-si sufleca manecile in timp ce desena mi-a dat de gandit.

Am incercat sa-l urmez. Greu, foarte greu, dar senzatia era extrem de pozitiva. Nu eram „singurel” in clasa! Stateam in randul doi.

La sfarsitul zilei am reusit sa scriu pe tabla: Bienvenue, Francois!

Un comentariu

  1. Tudor

    Foarte frumos, domnu’ Daaaaar! Schimba-ti poza si sigla masinii de pe avatar.
    Semnatura poti s-o lasi ­čÖé

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne gasesti pe:
Ai intrebari?

Acceseaza sectiunea Ajutor

(031) 860 90 90 (de Luni pana Vineri intre
09:00 - 18:00)